Scrisuri

Vis

Intunericul se inchide usor, imi e frica de intuneric si pentru o clipa, m-am simtit acaparat din laterale de el dar privind in fata se pierde usor culoarea pe care nu o deslusesc dar m-am hotarat sa ii spun negru, desi habar nu am daca este negru sau verde, pentru ca nu vad nimic in spate, stanga sau dreapta vad doar in fata. Nu stiu daca inaintez eu sau daca se apropie de mine ceea ce se afla acolo dar cert e ca ma fascineaza si imi da o senzatie de placut... Iata-ma ajuns, sunt intampinat de un parfum diafan, calm si insidios dar atragator si ma las purtat de el inauntru, generic spus inauntru de fapt am pasit in lumina pe care o vedeam mai devreme si e mult mai ciudata decat mi-o inchipuiam. Talpile goale mi se infioara pe lespedea rece din camera ambigua, intr-un colt un pat simplu si usor dezordonat, o fereastra mica in fata careia o perdea de culoare inefabila se unduieste usor alintata de un vant linistit si nimic altceva….sunt superficial si o vad pe ea intr-un tarziu…sta ghemuita privind in gol. In timp ce isi ridica privirea hipnotizanta spre mine o vad mangaindu-si gleznele cu o miscare calma ce dezmiarda pielea moale si incantata. Ma simt primit in universul asta care se transforma in fiecare clipa, ma asez pe pat – nu stiu cum am ajuns acolo dar ea e langa mine – si o simt asa cum nu am simtit niciodata o femeie, respirand si cu o privire candida in expresivitatea ei. Este foarte familiar sentimentul de apropiere, in acelasi timp totusi simt un gol un stomac cand ni se intersecteaza privirile, moment in care incepem sa comunicam cum doar noi stim sa o facem. Se invart in mintile noastre imagini fara continuitate, ca atunci cand rasfoiesti un album cu fotografii asezate dezordonat, cateodata alb negru cateodata color, in unele suntem tineri si nu ne cunoastem, in altele din contra am imbatranit si ne inconjoara fiinte mici – pe care nu le stim inca, dar ne seamana atat de mult incat golul din stomac se adanceste si e din ce in ce mai violent – ne zambesc cu caldura cu care copii zambesc parintilor si in filmul asta mut apare durere amestecata cu clipe magice de fericire – inca avem privirile adanc infipte unul in celalalt. Anumite spatii sunt goale in fotografiile inchipuite, persoane care nu au contat, acum/aici au disparut si locul le-a fost luat de frustrari si amintiri amare, intr-o perfecta simetrie sincronizata ne apar lacrimi si zambete amadurora, repetandu-se cu aceeasi ciclicitate intima. Fara sa realizez palmele mi se intind spre gleznele pe care le simt stranse de necunoscut desi senzatia e de teama totusi singurata cu care ea inca ma priveste, e linistitoare…imi dau seama abia acum ca tot visul asta al nostru a fost/este ca un salt in gol; suntem amandoi agatati de aceeasi coarda elastica ce ne strange gleznele cu fermitate dar golul din stomac creat de necunoscutul pe care il descoperim, nu il pot controla…bine ca suntem impreuna aici.
Click aici pentru pagina anterioara