Scrisuri

Invitatie pentru nimeni

Opreste-te un pic din viata ta si apropie-te…stai aici langa mine pe banca asta goala deocamdata si nu spune nimic…priveste in fata, nu te uita la mine, asa cum eu nu te vad si imagineaza-ti ce vrei tu, dar sa nu scoti nici un sunet…ai in fata un perete gol dar nu conteaza, poti chiar sa inchizi ochii sau sa ii lasi deschisi…nimic din ce a fost pentru tine important pana acum, aici nu conteaza…daca ai destul de multa rabdare si dorinta, ma vei putea auzi gandind, si e posibil ca exercitiul asta sa te prinda intr-un joc pe care nu l-ai cunoscut niciodata. Vei intra intr-un labirint obositor si incalcit la prima vedere, presarat cu frustrari si cu revolte, cu tristeti si cu zambete, teama si incredere, dragoste si uitare, cu imagini care nu exista si cu multa dorinta de a fi deslusit. Tu nu existi in gandurile mele inca, dar vei putea fi un personaj care observa si nu poate interveni, mai greu iti va fi ca nu te vei vedea acolo, decat la final, si atunci intr-o forma generica si nedeslusita, tu esti cel pe care mi-am dorit sa il cunosc sa iei locul oglinzii reci si deformate in care ma reflectam pana acum, vreau sa fii cuminte si sa nu fii superficial. Sa nu indraznesti sa mergi in locuri pe care nu vreau sa le vezi, si sa nu iti treaca prin minte ca ma vei putea pacali/insela vreodata, pentru ca atunci te voi arunca din gandurile mele la fel de violent si cu atata ura incat nu ma vei putea uita si nu te vei putea ierta pe tine insuti semi inexistentule. Iti arat toate astea intr-o adiere de vant ireal pe banca noastra pe care deja te-a acaparat misterul pe care il desluseti vag, iti place, te atrage, crezi ca e ceea ce ti-ai dorit si tu, dar nu stii daca poti avea incredere in tine…nu mai e loc de dat inapoi, de acum totul depinde de tine, nu te impovarez cu nimic, eu voi fi la fel ca si atunci cand nu ma cunosteai insa iti promit ca nu vei regreta nici macar o clipa, si te simt ca zambesti privind in cotinuare la peretele din fata care demult nu mai e perete ci un ecran imaginar pe care suntem sculptati la fiecare moment in alt fel, eu dorind sa am nevoie de tine din ce in ce mai mult si tu asa cum mi-ai aratat ca vei fi… ce zici, esti sigur ca vrei sa te mai asezi aici sa ne zgaim la acel ceva pe care il vom vedea doar noi doi si care va fi atat de special incat numai gandurile il vor putea cuprinde in toata irealitate lui?
Click aici pentru pagina anterioara