Scrisuri

Eu cateodata

Cateodata ma simt personajul unei carti, desi mult spus, totusi uite ce imi trece mie prin cap cateodata... Sunt in autobuz si sunt singur, de fapt sunt in oras si sunt tot singur, si nu vad cum sa scap de stigmatul asta de singuratate, imi plezenesc tamplele si nu pot sa nu stau incruntat, nu pot sa zambesc nici pe departe, nu stiu de ce, de unde pana unde am starea asta, credeam ca nu se poate sa fiu asa de singur, nu acum, nu aici ...dar sunt...ce e mai dureros e ca ma uit in trecut si ma vad tot singur desi nu am fost, si asta ma doare pana la lacrimi, nimanui sa nu ii pese de tine, sau daca exista acel cineva caruia sa ii pese ori e preocupat cu altceva ori e prea departe ca sa poata sa faca ceva sa te simti mai bine...ce rost au toate lamentarile, ce sens are ce scriu mai sus, au vreun sens ....poate ca da poate ca nu, stiu doar ca niciodata nu mi-a venit sa plang din senin,cum am patit azi, fara nici un motiv sa simti ca iti siroiesc lacrimile pe obraz si sa fii impasibil, ca o stanca, ca o statuie plouata de vreo ploaie de toamna, de aia trista si rece, si totusi nici prea rece, ci doar suficient cat sa iti dea starea de disconfort si de nesuferinta. Ce sa fac sa scap de asta, imi spunea cineva sa nu ma gandesc atat la asta, ca nu imi ajuta la nimic, dar cum sa fac sa scap de un lucru care imi inerent, cum sa scap de propria-mi singuratea, si ce e stupid si straniu la toata atitudinea pe care o simt, e ca observ la cei din jur, mereu am facut-o, involuntar, observ o liniste, o fi aparenta ,o fi superificiala, dracu o sti, cert e ca ii face fericiti, si cred ca e si un pic de rautate invidioasa, si dorinta de a fi si eu ca ei... si poate ca am fost, sau poate ca nu am fost si totusi parca era o vreme cand simteam ca imi e bine, ca sunt complet intr-o directie, acu nu mai stiu nimic, nu mai stiu nici macar ce a fost...de ce va fi nici atat si oare de ce imi pasa? Cineva imi spunea ca sunt puternic si ca are incredere in mine, si naiv si candid chiar am crezut asta, incepusem sa cred asta despre mine, dar stare asta pe care o am acu nu face decat sa imi darame imaginea aia a mea de cel care poate trece peste tapajul din el insusi, peste conglomeratul de tampenii care se aduna in capul meu, pentru ca sunt constient ca sunt doar tampenii de moment si ca probabil zilele ce vor urma nu vor mai fi asa de rele, macar vor fi normale, adica cu doza zilnica de singuratate dar o doza decenta si usor de eludat, de pacalit...cu diferite surogate. Unul din ele este muzica, ce cuvat simplu dar cat poate sa fie de cuprinzator si cate de multe sentimente poate ascunde cuvantul asta, pentru mine cel putin, inseamna enorm, ma refugiez in muzica si cateva ore nu imi mai pasa nimic, pot sa zambesc pot sa fiu om... Vreau si eu sa fiu om, e o dorinta atat de mare, cer oare prea mult de la mine insumi, ce e nasol e ca nu pot sa fiu asa decat cu si prin cineva,sau cel putin asa cred acum ca e firesc, cineva care sa ma inteleaga sa ma simta si sa imi arate ca de fapt nu e nimic, ca am doar cosmare cu ochii deschisi pentru ca in somn nu am vise urate, dar in plina zi le am pe toate. Si atunci cand muzica se opreste, cand incerc sa adorm, atunci totul e deosebit, e placut sa ma gandesc ca poate maine va fi mai bine, si totusi am un gust amar stiind ca nu va fi asa, din acelasi motiv din care toti stiti ca in fiecare dimineatza soarele rasare iar si iar... Ar putea cineva sa imi spuna, pai nu te mai vaita, si cauta-l pe acela care sa te inteleaga care sa iti alunge singuratea, si daca acel cineva imi spune asta, i-as putea raspunde ca e tampit, si ce fac oare zilnic, nu am ochii deschisi nu ma uit in jurul meu cu privire avida si incerc sa vad dar nu e nimic acolo....trec printre oameni si ei nu vad si nu inteleg nimic, si pana la urma cine le cere sa vada ceva...asculta tu, cineva, cel care ma sfatuiesti sa nu ma vait, daca totusi nu exista nimeni pentru mine, daca eu sunt facut sa fiu singur, stii tu ce inseamna sa fii singur, si sa fi fost toata viatza ta singur? Si la dracu , daca as fi avut puritatea de a fi mereu singur, dar am stiut si ce inseamna sa te amesteci sa fii omogen, si probabil de asta imi e mai greu acum, pentru ca mi-a aratat ca exista si deodata a disparut si nu a mai fost... .............................................................................................................................. Te-ai uitat vreodata la cineva din jurul tau, dar nu ma refer doar sa te uiti asa cum te uiti la o piatra si nu iti spune nimic, ai vazut vreodata pe cineva care sa te impresioneze pana la durere, sa te faca sa uiti de tot, nimic sa nu mai conteze in momentul ala, te-ai gandit vreodata la asta?? Si daca ai facut-o, la ce concluzie ai ajuns, tare mi-ar placea sa cred ca ai trait vreodata asa ceva… Te-ai gandit vreodata cat de mici suntem cat de nesemnificativi si cat neimportanti in toata lumea asta a noastra pe care o ridicam la nivel de univers, si daca te-ai gandit, nu ti-ar fi placut ca in momentele alea in care te simti ultimul nemernic, nu ti-ar fi placut sa stii ca exista cineva pe care atunci cand il vezi nimic nu mai conteaza, nici mediocritatea ta, nici tu si nici nimeni, sa poti doar sa o privesti in fata si sa nu iti fie teama sa vorbesti …si sa vorbesti…si sa vorbesti…pentru ca esti important pentru ea, ii pasa, si iti pasa, si restul sunt doar particule de praf intr-un vant de vara cald, si pentru ca lucrurile pe care le simiti nu le poti ascunde, nu ti le poti nega, pentru ca daca o faci atunci ce rost mai are sa traiesti, doar ca sa faci umbra pamantului, doar ca sa nu mori repede… .............................................................................................................................................. Imi vin in cap o mie de intrebari si stupid nici un raspuns, oare e mai bine sa fii batut in cap, sa nu iti pese de nimic, sa nu iti pui intrebari sa nu…nimic…sa fii doar pentru ca a asa fost sa fie, sa nu iti doresti decat sa vezi soarele cu cateva minute mai mult pe zi si asta sa fie scopul tau in viatza, asta e viatza?... .............................................................................................................................................. Intr-o lume care se desacralizeaza, in care relatiile interumane se duc de rapa si in care nu mai exista suflete ci doar personalitati, ei bine intr-o astfel de lume eu ma simt inexistent nu din cauza ca nu ii simt sau ca nu rezonez cu cei din jur, dar pentru ca refuz o astfel de existenta, nu suport singuratatea si totusi e un paradox ca toata viatza mea cu mici exceptii am fost singur, si nu din cauza ca nu as fi avut cu cine sa fiu, dar nu imi plac compromisurile de asta cu cineva doar de dragu de a sta, de a nu fi singur…si observ un lucru un pic bizar la mine, cred totusi ca am mici obsesii desi incerc sa le neg existenta, totusi am cateva lucruri la care imi e greu sa renunt, si nu din lipsa de altenative dar mai mult dintr-o oarecare obstinare, poate patologica poate umana, nu stiu….sunt lucruri si oameni la care nu vreau sa renunt desi poate m-au dezamagit desi poate mi-au inselat increderea, si mai sunt cei de existenta carora nu mai stiam mare lucru dar in sufletul meu isi au/are locul pentru totdeauna, stiu ca acest totdeauna e cam emafatic dar hell…asa simt, totusi sunt oameni la care eu tin si imi sunt daca vrei, sprinjin, doamne nu pot sa fiu mereu singur ca o iau razna…
Click aici pentru pagina anterioara