Scrisuri

Dor de mine

Zambet amar pe buze singure, o tigara le mai tine cateodata de urat, dar se plictiseste si moare repede, ceea ce putea sa nu mai fie este, spunea cineva intr-o carte pe care am citit-o candva; vad un cer in amurg dupa o ploaie parsiva de vara, un cer curat si rosu colorat de soare, ii zambesc si imi raspunde oare? Nu o sa stiu prea curand daca simte ca ii zambesc, oare simte ca imi place si ca il admir ca maine o sa fie la fel de inocent si plin de speranta. Ador norii, le zambesc crud, nu imi raspund nici ei, stiu de ce, sunt prea mic pentru ca ei sa ma vada, dar continui sa le zambesc nu e nevoie de reciprocitate in relatia mea cu ei. Nu stiam atunci ca o sa imi fie dor de mine, pentru ca eram bine, nu cunosteam nimic, nu simteam ploaia pe suflet; oare unde sunt, unde am ramas, stiu ca o parte din mine e undeva pe niste plaje dintr-o vara superba si onirica acum, imposibil sa cred ca am fost acolo candva, si totusi iata ca am si ramas,pe un nisip vesel si drag, intre valurile unei mari frumoase si care m-a iubit si mi-a tinut de urat mult timp si care m-a imbratisat de mii de ori si careia nu stiu daca i-am multumit vreodata, imi e dor de mare, imi e dor de mine de atunci... O particica a ramas in alte timpuri si cred ca in alta lume, in lumea pe care o creasem cu ea, imi lipseste bucata ce eram atunci cu ea, acum ma intreb daca ala eram eu sau daca ala ar fi trebuit sa fiu mereu, ma priveste cel de atunci cu zambet placut pe fata fericita, de fapt nu se uita la mine desi eu il vad si il invidiez , atunci nu avea timp de mine de acum si nici imaginatie ca o sa exist, eu de atunci ma uitam la tot cu putere si cu dezinvoltura, cuvinte simple, am ramas o parte din mine acolo si stiu ca nu o sa o mai gasesc si imi vine sa urlu dupa mine dar ma abtin. Cateodata mai sunt in parfumul primaverii, si in florile de cires; in multe parfumuri am staruit, e placut ca ma regasesc in parfumuri, dar in parfumul ei nu mai am loc, candva nu mai avea nimeni loc in afara de mine, acum eu nu ma mai vreau acolo, oare ii lipsesc parfumului sau a uitat de mine, se revolta oare el acum ca nu mai sunt eu si respinge pe altcineva, tipa dupa mine, ma cauta asa cum caut eu cateodata bucati din mine pe care le las aiurea parca as fi infinit? Incerc un mic tertip, si vreau sa imi fie de dor de mine cel pe care nu il cunosc inca, pe cel din viitor, vreau sa ma doara lipsa mea din viitor, intr-un fel imi e dor de mine acum, asa cum sunt, peste timp...ce indrug aici oare innebunesc de lipsa mea si arunc aiurea cuvinte inspre mine poate ma trezesc si ma gasesc pe unde m-am imprastiat. Ma uit uneori in oglinda, nu, Narcis are treaba, nu are timp acum, ma uit si ma intreb oare unde or fi partile alea pierdute, naiv om descompletat, nu pot sa vad nimic, nu doar pentru ca nu imi pot vedea sufletul dar mai ales pentru ca bucatile rupte de viata, au fost completate cu altele, nu toate sunt ale mele, nu toate imi fac bine si sigur nu toate imi plac, nu mi-a spus nimeni ca asa o sa fie, si daca mi-ar fi spus oare as fi fost atent cui ma impart si cui ii las parti din mine, oare ar fi fost altfel? Dar as putea sa vad, daca m-as intorce in locurile in care am fost, as putea sa vad parti de mine ramase in suspesie ca puful de la plopi, asteptand sa le regasesc si oare ce sa fac cu ele, nu mai am unde sa le pun, nu isi mai gasesc locul pentru ca le-a fost luat de altele, inseamna ca nu imi va folosi daca ma regasesc pentru ca nu mai e loc de mine de atunci in minele de acum.... Acum stiu de ce nu ma mai trezesc dimineata zambind, nici macar amar, nici macar un zambet singuratic care tanjeste dupa vreo tigara ce sa ii ostoiasca pofta de nesinguratate, nu ma mai gasesc si imi e dor de mine, pe unde sunt acum nimeni nu imi poate spune.
Click aici pentru pagina anterioara