Scrisuri

Aer

“Mi-ar placea sa cred ca esti aer...sa nu imi fie de ajuns ca ma inconjori din toate directiile, sa nu ma satur de imbratisarile tale permanente si atat de dragi, sa te vad oriunde m-as uita si totusi nicioadata pentru ca nu existi fizic, dar eu te stiu aici si acolo. Ti-as promite ca nu ma voi plictisi niciodata de ubicuiitatea ta ce pare sufocanta pentru orice neispravit care ne vede din exterior si nu intelege nimic dar da din cap dezaprobator, si tu...tu ai sti ca promisiunea e promisiune pentru ca ma cunoasti atat de bine si iti sunt tare drag, m-ai strange si mai tare in brate de peste tot, ai lacrima dintr-un nor pentru ca asa ti se mai intampla cateodata din cauza mea. Nimeni nu ar intelege de ce ma hlizesc la ploaie cand toti sunt incruntati, unii injura, altii nu, eu as rade si te-as privi in nori si mi-ar infiora pielea emotia ta ca ma vezi si ma alinti cu atata candoare... De multe ori ma doare ca nu te vad, atunci devin ca toti oamenii imbufnat si antipatic si nu inteleg ploaia, nu inteleg ca plangi dupa mine, ca ma strigi si ma sperii ca un ignorant de tunete, fug undeva sa nu ma poti atinge cu lacrimi...dar nu pot sa ma ascund de tine, nici nu vreau, te simt apoi a mea din nou si e superb. Ma intrebam, oare sunt incredibil de egoist, cateodata(mereu) te vreau numai pentru mine, daca nu pot sa te cuprind, atunci te rapesc intr-o gura de aer, te inspir si ma arunc undeva in apa....pentru cateva secunde esti doar a mea, nimeni nu se mai bucura de tine, esti in mine si ma tii in viata, si nu...nu vreau sa iti dau drumul, daca exista paradis suntem printre putinii care stiu ce e ala si nu au murit inca, acele secunde in care suntem doar noi doi si nimeni altcineva se amesteca cu fragmente de paradis, suntem doua zeitati care isi fac de cap pe pamant. Din pacate trebuie sa te las sa pleci intr-un final, nu vreau si nici tie nu iti pare bine ca te duci inapoi, dar ne raman imbratisarile neincetate si zambetele frumoase pe care ne le pictam unul altuia “....... sunt cuvinte ce ti le spun acum in unul din momentele in care nu te vad si in care ma sufoc in marea asta de aer necunoscut, dar candva vei rade prin mine din nou. Cand ? Nu stiu inca, dar asta nu ma impiedica sa iti vorbesc chiar daca nu esti/existi aici/acum nu?
Click aici pentru pagina anterioara